autor Roryta
Sub cerul palid, în noapte târzie,Memoria dansează în valsul ei lin,Durerea se stinge în raze de magie,Și frica se pierde în visul divin.Regăsirea dulce e ca o șoaptă,Ce-adie ușor prin al inimii plin,În adânc de dor, rădăcina ei moartă,Se înalță iar spre un nou destin.Pe aripi de vânt, se-aud vechi chemări,Ce sfâșie tăceri și zori de primăvară,Iar sufletul-ntre doruri și visări,Își caută a iubirii dulce comoară.Din adâncuri blânde răsare o lumină,Ce-mbrățișează dorul, alină durerea,Și-n piept răsună iar, dulce regăsire,Sub cerul ce-ntinde o veșnică speranță.În zumzetul lin al unei zile calde,Frica se stinge, ca roua pe floare,Iar rădăcinile uitate-n taină,Își scutură veșmântul de uitare.iunie 2025
