În seara asta minunată,
luna-mi zâmbește ireal
Desprinsă parcă din
poveste, are un luciu de cristal
E o magie, e mister, e
tot ce vrea să fie
E-o dragoste așa
profundă, că nu se poate scrie.
În dimineața asta vie,
soarele se joacă-n răsărit
Desprins din basm
adevărat, tu juri că este urmărit
De nori, de ploaie, de
furtună, de-o rază aurie
De o iubire prea
adâncă, plină de bucurie.
În visul meu de viață
plin, din dulcea mea povară
La un tablou rupt chiar
din rai gândul alene-mi zboară
Când zori cu noapte se-mpletesc,
spre orizontul pur
Secunda din eternitate
aș vrea naturii să i-o fur.
Și să rămân cu ea în
veci, în amintirea-mi vie
Splendoarea ei să pot
s-o scriu numai în poezie
S-o pot păstra ca pe-o
comoară, în taină și în gând
Dacă mă-ntreabă cineva, eu să răspund: nu vând.
Cristea Aurora - octombrie 2020