07 noiembrie 2020 | By: Aurora Cristea

Iubitul meu

 

                         Iubitul meu cu ochi căprui, cu suflet cald şi bun
                            Mai ştiu eu oare cum să fac să nu mă mai supun
                            Iubirii care mă frământă-ntruna cu foc mistuitor
                            Şi-mi pârjoleşte inima toată în mod chinuitor?
 
                            Tu mă afunzi într-un abis, m-arunci în disperare
                            Fiinţa-ntreagă mi-o străbaţi, fără exagerare
                            Fior de drag şi pasiune, de gând răscolitor
                            Tu eşti enigma din privire, eşti cel mai mare dor.
 
                            Când sunt în preajma ta, iubite, simt că plutesc ca-n vise
                            Şi-am sentimente atât de-adânci, că nu pot fi descrise
                            Ţi-aş dezmierda obrajii netezi, ţi-aş mângâia făptura
                            Dragoste ţi-aş dărui, şi nu cu picătura.
 
                            Aş revărsa cu totu’-n tine fiece sărutare
                            Secunda s-o transform pe veci, să fie-o încântare.
                            Şi când topit de-un dor ascuns mă cauţi cu privirea
                            Eu să-ţi răspund suav şi dulce că mi-am găsit iubirea.
 
                           Aurora Cristea - scriitor și poet              
                                           


                      Youtube