autor Roryta
Sub cerul blând, cu stele-n ram, încet m-am rătăcit,Un mister lin plutea-n văzduh, pe drumuri adâncit.Și noaptea m-a cuprins ușor în mantia-i de fum,Cu pași de vis, prin infinit, umblam pe-al lumii drum.Un zâmbet blând mi-a dat lumini ce-n suflet s-au aprins,Și umbre dulci din amintiri pe tâmple mi s-au prins.Era un semn, un gând ce-n piept trăia fără cuvânt,Un har tăcut, nemărginit, crescut din cer și vânt.Din vis cobor un fir de glas, în inimi să-l presar,Cu aripi moi, de îngeri stinși, căzuți în sfânt altar.Și noaptea mi se pare azi un cânt pierdut în vânt,Dar plin de dor și sens adânc, înfipt în al meu gând.Un mister viu, nemuritor, zidește-n pieptul meuPalatul unui vis tăcut, cu geam spre Dumnezeu.Și de te-ntorci să-l cauți lin, în zori sau la apus,Acolo-l vei găsi mereu, în locul meu ascuns.iunie 2025
