autor Roryta
În tine zac memorii fără nume,Cu pași pierduți prin vechile albumeTe cheamă-n somn cu glasuri din trecut,Și lasă-n suflet iar un dor tăcut.Durerea care nu-și găsește rostul,Un dor ce-și plânge-n liniște-adăpostul.Te scurmă-n piept cu mâini de fum și vânt,Și-n fiecare gând parcă devii mai sfânt.Cauți o taină-n dor de regăsire,Dar ea e-nchisă-n porți de amăgire.Și-oricât ai vrea să fugi, te ține-n loc,Cu fiecare amintire, cu fiecare foc.Cetate de m-aș face, ca să plâng,Cu ziduri reci și margini ce se frâng.De vrei să lași în urmă tot ce doare,Aprinde o lumină din razele de soare.O frică grea și rece te frământă,Când ziua moare-n zori și inimă nu cântă,Dar, dragul meu, în timp, vei înțelegeDurerea e o treaptă, nu fărădelege.O lege-a vindecării în tăcere,Ce nu promite drum fără durere,Căci tot ce-a fost se pierde în uitare,Și-n zori apare iarăși o chemare.iulie 2025
