
autor Roryta
Tăcerile se-aștern în pridvor,Și-n vânt se leagănă o frunză,Se-mbină timpul cu un dulce dor,În vindecare timpu-i ca o pânză.Pe malul nopții caut echilibru,Sub cerul plin de stele în zbor,Se-mprăștie un nor pe cerul sumbru,Și frunza cade lin spre somn ușor.În pași de vânt se pierde timpul blând,Și taina lumii cere iar răbdare,Se-mpletesc în suflet dor și gând,Sub cerul lin las visele să zboare.O frunză moale cade pe cărare,Și umbrele dansează în decor,Se simte dorul vieții ca o mare,Care pulsează-n ritm de regizor.Căci totul e o scenă minunatăDin viață și din toamna în frunzișÎn lume tot mereu desfășuratăPrin amintiri trăite pe furiș.noiembrie 2025