Să nu mai grăbim apusurile de toamnă

 

autor Roryta

Apusul se lasă încet peste grădini,

Lumina se revarsă printre tulpini.

Umbre se întind peste câmpul uscat,

Tăcerile-nsuflet mereu le străbat.

Timpul se oprește-n șoapte de catifea,

Iar frunza se leagănă între lună și stea.

Răsuflarea nopții aduce-un dulce fior,

Și tot ce-a pierit renaște-n al său dor.

Să stăm nemișcați și să simțim cum trece,

Prin iarnă și vară într-un timp prea rece

Să nu grăbim apusul, să-l lasăm mereu lin,

Tăcere în timp se-mpletește-n destin.

noiembrie 2025

                              Facebook                           

                               Youtube