autor Roryta
Pe valuri de lumină îți caut iar privireaȘi-n ochii tăi căprui citesc iar nemurireaÎn universu'-ntreg ești cântec de iubireDe îngerii în cor tresar a proslăvire.Oh, dragul meu iubit ce-mi scormonești în sufletAm obosit în gânduri mereu de-atâta umbletÎți simt căldura moale ce vine către mineȘi stelele-mi sunt dor cu străluciri divine.Când te respir în noapte adeseori cu teamăÎn universuri mute ce tainic se destramăEu îmi adun în lacrimi dorința arzătoareDe-a fi mereu în tine, măcar ca scriitoare.În fiecare vers și în fiecare glastrăAm îngropat adânc mereu iubirea noastrăȘi trebuie c-a fost pedeapsa mea supremăSă te iubesc nespus ca sfânta ce blestemă.Război prin paradis, război chiar și în gânduriÎn lacrimi care curg pe foi și printre rânduriFrumosul meu iubit venit din alte sfereMi-e sufletul zdrobit de dor și de durere.Că ne-am născut tardiv și desincronizatNebuni pierduți prin Rai care au cutezatSă vină iar prin lume, să curgă iar în ploiPrintre iubiri profane ce zac acum în noi.De ce-am venit acum, când totul a trecutDe ce nu ne-am iubit doar când a trebuit?Ești malul care stă, iar eu sunt valul tăuȘi te cuprind în brațe pe tine, dragul meu.Iubitul meu din suflet, din lume și din viseDin versurile mele de multe ori nescriseTe voi iubi fierbinte ca inima să-ți scotDin temnița cea rece, din lanțuri dacă pot.
octombrie 2025
