autor Roryta
În zori de dor, când cerul plânge-n flori de lună,Se-nalță-n mine roi de fluturi, împreună,Din gândul tău îmi bate-n piept, fără pricină,O dulce adiere ce nu se mai termină.Îi simt cum mi se-așază-n piept, ca o chemare,Și-mi bat din aripi fluturi albi venind din zare,Și-n clipa când îți spun pe nume, se-nfioară,Roiul întreg și dragostea care din mine zboară.Coboară-n mine aripi calde, de lumină,Și-mi mângâie, în taină, inima străină,De parcă-ar ști că tot ce sunt e doar chemare,Spre tine, dor aprins din veșnica mea zare.Ah, câți fiori în piept se nasc, când te gândești,Că roiul tot se frânge-n umbre omenești,Dar fiecare fluture ce-și arde-n zori aripa,Rămâne-n tine, dragul meu, pierzându-și clipa.E-un dans de aripi peste sufletul ce plânge,Și tot ce nu e viu în mine iar se frânge,Căci dragostea-i o boare blândă, fără margini,Ce-și face cuib în versuri albe și pe pagini.Și dacă într-o tăcere grea te voi chema,Să știi că-n fluturi s-a ascuns inima mea,Și în fiecare zbor pierdut spre infinit,E visul meu ce-n stele s-a dus la nesfârșit.Căci, dragul meu, când sufletu-mi se frânge-n zare,Rămân în el doar fluturii și-a mea chemare,Și-n roiul lor ușor, de doruri risipite,Trăiesc ades iubiri eterne, negrăite.
octombrie 2025
Youtube
