Tăcerile se așează cuminți

autor Roryta

Tăcerile se-aștern în pridvor,

Și-n vânt se leagănă o frunză,

Se-mbină timpul cu un dulce dor,

În vindecare timpu-i ca o pânză.

Pe malul nopții caut echilibru,

Sub cerul plin de stele în zbor,

Se-mprăștie un nor pe cerul sumbru,

Și frunza cade lin spre somn ușor.

În pași de vânt se pierde timpul blând,

Și taina lumii cere iar răbdare,

Se-mpletesc în suflet dor și gând,

Sub cerul lin las visele să zboare.

O frunză moale cade pe cărare,

Și umbrele dansează în decor,

Se simte dorul vieții ca o mare,

Care pulsează-n ritm de regizor.

Căci totul e o scenă minunată

Din viață și din toamna în frunziș

În lume tot mereu desfășurată

Prin amintiri trăite pe furiș. 

noiembrie 2025