Pasărea Phoenix

Sunt focul ce arde în candela vie

Și jarul mă sfâșie pe-ntregul fitil

Un suflet de om ce abia reînvie

Pășind printre lumi spre un loc mai subtil.

 

Plecat-am prin sfere plutind către soare

Renegat de prieteni, cu sufletul stins

Mă simt vinovat c-am cerut o favoare

Spunându-mi mereu că sunt iar un proscris.

 

Am înviat însă-n Rai din duh și cenușă

Altar mi-am făcut din iubire mereu

Cerșind îndurare din ușă în ușă

Cu-n dor infinit de cer si de Dumnezeu.

                          Aurora Cristea - scriitor și poet