Dor necuprins

autor Roryta

În zori mă trezesc cu gândul aprins,

Ca focul ce arde sub jarul nestins.

O clipă te caut în liniștea grea,

Oftat nesfârșit pe colțuri de stea.

În piept se aprinde o inimă vie,

Cântată pe-un vers dintr-o poezie

Plutește tăcută în timp peste drum,

Ca dorul ce arde mocnit într-un fum.

Un fir nevăzut ne leagă ușor,

Subțire ca raza ivită în zori.

Din visele mele departe de lume

Țesut din tăceri și din nopți fără nume.

Acum ești stingher într-un colț de tăcere,

Ca marea când doarme sub vânt de mistere.

Ești taină și vis în noapte și zi

Iar gândul etern spre tine va fi.

Nu cer nici răspuns și nici jurământ,

Doar liniștea care ne leagă-n cuvânt.

Căci unele inimi, deși sunt tăcute,

Se-mbracă adesea în doruri știute.

Și poate cândva, fără semn, fără glas,

Te-oprești într-un loc din drumul rămas.

Atunci vei simți în suflet și-n piept

Un dor necuprins și-adesea nedrept.

Ah, Doamne, ce suspin și cât dor

În lumea cea mută ce-aș vrea s-o implor

Să-oprească o clipă din timpul cel viu

Cu tine în suflet etern ca să fiu.

martie 2026