.jpg)
autor Roryta
Ora 15:40.
În curte deja se adunaseră câteva persoane care s-au apropiat de noi și ne-au întrebat cu o curiozitate nedisimulată: ”Putem intra?”
În curte deja se adunaseră câteva persoane care s-au apropiat de noi și ne-au întrebat cu o curiozitate nedisimulată: ”Putem intra?”
Am închis ochii imaginari și m-am
gândit: ”Va fi multă lume.”
Aula Centrului Universitar din Str. Victor Babeș, nr. 62 A din Baia Mare începea ușor-ușor să devină din ce în ce mai mică, iar atmosfera devenise forfotitoare, vibrând în eter ca o presupusă dârdâială ce ne dădea vinovate solfegii ale cultului pentru Marele Necunoscut, pentru Adevărul și Credința propagate direct în inimile celor care au umplut sala atât de complet, că s-au așezat pe trepte, direct pe jos, de-o parte și de alta a scaunelor, mărind Vibrația întregii încăperi.
Aula Centrului Universitar din Str. Victor Babeș, nr. 62 A din Baia Mare începea ușor-ușor să devină din ce în ce mai mică, iar atmosfera devenise forfotitoare, vibrând în eter ca o presupusă dârdâială ce ne dădea vinovate solfegii ale cultului pentru Marele Necunoscut, pentru Adevărul și Credința propagate direct în inimile celor care au umplut sala atât de complet, că s-au așezat pe trepte, direct pe jos, de-o parte și de alta a scaunelor, mărind Vibrația întregii încăperi.
Ora 17:00.
Liniștea s-a instaurat brusc
atunci când producătorul Călin Terțan a urcat pe trepte și a ajuns la
microfon.
A urmat un moment magic: prezentarea filmului ”0,1%”, o încercare de dezlegare a unui mister divin: vindecarea spontană, vindecarea prin credință.
Cei prezenți s-au lichefiat de interes și am văzut multă emoție în privirile lor, fascinație și exuberanță deopotrivă, schițându-și fiecare, în memoria lui, orizontul în care urma să-și așeze visele și speranțele.
Ni s-a vorbit mult în film, și nu numai, despre adevăr, despre credință și vindecare, dar și despre lumină. S-a visat speculativ și, așa cum ne-am perceput în atmosferă fiecare din noi, am fost ținta mesajului iubitor care a reprezentat mai mult decât o pădure de cadouri, a fost un labirint plin de luminițe în sufletul omului modern, în adâncul propriei ființe, acolo unde se rescrie istoria ADN-ului placentar, trezind în noi focul unei lumânări care - culmea! – ne-a întipărit pe viață miracolul tămăduirilor inexplicabile.
De fapt, cel mai probabil a fost și este vorba de ”dumnezeire” - acest cuvânt care dă fior tuturor, unora de bucurie, altora de revoltă, trezind în măduva sufletului, îndoieli ce se înșurubează din ce în ce mai adânc, cu reverberații peste ani, punând măcar din când în când cugetele noastre sub același semn de întrebare scris de producătorii acestui film fascinant la sfârșitul titlului.
Suntem mici dumnezei sau nu suntem?
Cu siguranță fiecare din noi știe răspunsul, cu siguranță fiecare din noi, dacă suntem sinceri cu acea scânteie divină din noi, știm deja.
Totuși, pentru cei care mai au încă îndoieli, dacă în urma unui astfel de demers cinematografic, ei rămân pe gânduri și își pot vindeca măcar o parte de suflet, asta înseamnă că s-au salvat. Și dacă în urma unei astfel de salvări, un singur OM, doar un singur om s-ar vindeca pe deplin, asta înseamnă că am vindecat o omenire întreagă și, deci, scopul a fost atins.
Dar poate că acest demers și aceste enigme ale sufletului uman au fost explicate cel mai bine de invitații de onoare din cadrul prezentării filmului: d-na Prof. Universitar Emerit, Dr. în Psihologie - Anca Munteanu, maestrul și actorul Dorel Vișan, Prof. Universitar Emerit, Dr. în Studii Semiotice - Traian-Dinorel Stănciulescu și Prof. Universitar, Dr. în Psihologie și Psihanaliză - Matei Georgescu, personalități care au luat cuvântul după derularea documentarului.
Un regal de o încărcătură spirituală și emoțională cu totul specială, unic prin excelență care, cel mai probabil, ne-a scos sufletele din adâncime și ne-a adus mai aproape de esența divină din noi.
Suntem recunoscători pentru această inspirată invitație de reflecție asupra propriului spirit, pentru că, așa cum cita încântător d-na Prof. Univ. Anca Munteanu ”Prima gură din paharul științei te va transforma într-un ateu, dar la fundul paharului te așteaptă Dumnezeu” – Werner Heisenberg.
Recunoștință și plecăciune adâncă a frunții pentru darurile de cuvânt din aceste două seri binecuvântate!
Mulțumim din suflet: Anca Munteanu, Dorel Vișan, Traian-Dinorel Stănciulescu, Matei Georgescu și, desigur, neobosiților inițiatori care ne-au tot răsfățat sufletele în ultimii ani cu minunatele lor daruri de suflet: trei creații cinematografice documentare spectaculoase, marca soților Terțan!
A urmat un moment magic: prezentarea filmului ”0,1%”, o încercare de dezlegare a unui mister divin: vindecarea spontană, vindecarea prin credință.
Cei prezenți s-au lichefiat de interes și am văzut multă emoție în privirile lor, fascinație și exuberanță deopotrivă, schițându-și fiecare, în memoria lui, orizontul în care urma să-și așeze visele și speranțele.
Ni s-a vorbit mult în film, și nu numai, despre adevăr, despre credință și vindecare, dar și despre lumină. S-a visat speculativ și, așa cum ne-am perceput în atmosferă fiecare din noi, am fost ținta mesajului iubitor care a reprezentat mai mult decât o pădure de cadouri, a fost un labirint plin de luminițe în sufletul omului modern, în adâncul propriei ființe, acolo unde se rescrie istoria ADN-ului placentar, trezind în noi focul unei lumânări care - culmea! – ne-a întipărit pe viață miracolul tămăduirilor inexplicabile.
De fapt, cel mai probabil a fost și este vorba de ”dumnezeire” - acest cuvânt care dă fior tuturor, unora de bucurie, altora de revoltă, trezind în măduva sufletului, îndoieli ce se înșurubează din ce în ce mai adânc, cu reverberații peste ani, punând măcar din când în când cugetele noastre sub același semn de întrebare scris de producătorii acestui film fascinant la sfârșitul titlului.
Suntem mici dumnezei sau nu suntem?
Cu siguranță fiecare din noi știe răspunsul, cu siguranță fiecare din noi, dacă suntem sinceri cu acea scânteie divină din noi, știm deja.
Totuși, pentru cei care mai au încă îndoieli, dacă în urma unui astfel de demers cinematografic, ei rămân pe gânduri și își pot vindeca măcar o parte de suflet, asta înseamnă că s-au salvat. Și dacă în urma unei astfel de salvări, un singur OM, doar un singur om s-ar vindeca pe deplin, asta înseamnă că am vindecat o omenire întreagă și, deci, scopul a fost atins.
Dar poate că acest demers și aceste enigme ale sufletului uman au fost explicate cel mai bine de invitații de onoare din cadrul prezentării filmului: d-na Prof. Universitar Emerit, Dr. în Psihologie - Anca Munteanu, maestrul și actorul Dorel Vișan, Prof. Universitar Emerit, Dr. în Studii Semiotice - Traian-Dinorel Stănciulescu și Prof. Universitar, Dr. în Psihologie și Psihanaliză - Matei Georgescu, personalități care au luat cuvântul după derularea documentarului.
Un regal de o încărcătură spirituală și emoțională cu totul specială, unic prin excelență care, cel mai probabil, ne-a scos sufletele din adâncime și ne-a adus mai aproape de esența divină din noi.
Suntem recunoscători pentru această inspirată invitație de reflecție asupra propriului spirit, pentru că, așa cum cita încântător d-na Prof. Univ. Anca Munteanu ”Prima gură din paharul științei te va transforma într-un ateu, dar la fundul paharului te așteaptă Dumnezeu” – Werner Heisenberg.
Recunoștință și plecăciune adâncă a frunții pentru darurile de cuvânt din aceste două seri binecuvântate!
Mulțumim din suflet: Anca Munteanu, Dorel Vișan, Traian-Dinorel Stănciulescu, Matei Georgescu și, desigur, neobosiților inițiatori care ne-au tot răsfățat sufletele în ultimii ani cu minunatele lor daruri de suflet: trei creații cinematografice documentare spectaculoase, marca soților Terțan!
5 aprilie 2025
