Căutând adevărul în adâncurile nopții

autor Roryta

Prin noaptea grea, cu pas de ceață rece,

Caut o cale-n lumea care trece,

Adâncul clipei plânge fără nume,

Și stelele se scutură de lume.

 

Se frânge luna-n lacrima tăcerii,

Cu frică-mi bate-n piept ecoul verii,

Un vânt uitat mă strigă cu mirare,

Sunt rătăcită-n veșnică uitare.

 

Adevărul fuge-n umbrele cărării,

Se-ascunde-n sânul rece-al depărtării,

Noaptea își varsă dorul în cuvinte,

Umbra-și țese vălul în raze infinite.

 

În ochii visului se zbate-o rană,

O lacrimă se stinge pe-a mea geană

Dar nu renunț, speranța e făclie

Ce-n noaptea grea îmi ține veșnicie.

                              iulie 2025