Copile drag, eu te-am lăsat,Și-aveai șiretul dezlegat,Micuț, asemeni unui calendar,Pe care-l porți în buzunar.Aveai o lingură în mână,Și-o așteptai pe buna zânăÎn iarna grea și prin zăpadă,Troienele să le străbată.O, Doamne, viața-i o himerăDin frontieră-n frontierăTrecut-au anii mulți de-atunciÎn granițele vieții lungiCăzut-a viața peste noiPrecum zăpada peste foi,Copilul de atunci uitatM-a tot privit și m-a iertat.Iar astăzi vin să mă adun,Din tot trecutul de pe drum,Să-ți leg, copile, iar șiretul,Își aminti cu drag poetul.
