Pe-o aripă în zare,
pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise
mă face ca să mor
Pe cerul luminat şi
ochii mei de foc
Eşti o iubire amară,
eşti cel mai simplu joc.
M-ascund în visul meu
ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim
doar printre ploi
Cocorii să plutească în
ale noastre sfere
Să contopim cu drag
duioase atmosfere.
Pe cerul meu albastru
şi plin de bucurie
Gingaşe gânduri zboară
spre zarea aurie
Şi umbre din trecut să
le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din
munţi înalţi şi grei.
Să ne îmbrăţişăm, să
fim două speranţe
Pe buzele de stele,
himere rezonanţe
Cu braţul te cuprind,
eşti ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu
pasul şovăielnic.
Căci nu mai ştiu cum e
iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viaţă o
simt ca o otravă
Am încetat să cred în
mica noastră lume
Şi n-am mai dat acum
iubirii niciun nume.
În suflete noastre
veşnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce
nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în
suflet ca pe-o stea
Să străluceşti etern pe-un cer de catifea.
Cristea Aurora - noiembrie 2020
