Toamna, tăceri, castane și iubire

 

autor Roryta

Prin frunze grele foșnetul mă cheamă,

Se aprinde-n piept nesățioasă foame.

De dragoste, de vânt ce-adie-n teamă,

De încăpățânarea vieții ce n-adoarme.

Un zâmbet blând răsare peste toate,

Castane cad sub pașii tăi de noapte.

Și un rival înalt din umbră se ridică

În ramurile vechi ce nu se înfiripă.

Pe cerul toamnei norii se adună,

Din ramuri reci se scutură furtună.

Dar mâna ta când brațul meu apucă,

Mă ia iubirea toată și sufletu'-mi ocupă.

septembrie 2025