Zori în care ne evităm

 

autor Roryta

În noi se-așază iarăși veșnica tăcere

Și simt cum lumea curge în jos ca o cădere

Din vechi dorințe calde alunecă un vis

E visul cel pierdut ce cade-ntr-un abis.

Pe-o aripă de dor în zbor spre infinit

Cu gândul meu de foc spre cer nemărginit

Mă contopesc cu luna ca să-i ascult chemarea

Să nu mai simt în mine mereu neasumarea

Ce vine peste mine, cu pas rătăcitor

În inimă și vise cu gând răscolitor.

Un freamăt de lumină din mine izvorăște

Când zorii se arată și ziua o-ntregește. 

septembrie 2025