O toamnă lungă cu șosete desperecheate

 

autor Roryta

Pe ulițele vechi se simte-un pas de toamnă,

Care în frigul rece pășește ca o doamnă.

Prin visurile reci rămâne-o căutare,

Ce stă ascunsă-n raze, în treptele spre soare.

Un chicot de uimire se aude-acum în zare

Sub frunze așternute, dar care stau să zboare

În clipa care trece și lasă un oftat,

E vântul care bate mereu neîncetat.

Și-n somnul ei adânc de seară argintie 

Îmi fură iarăși ochii pe veșnica hârtie

O toamnă nesfârșită cu pașii ei ușori

Purtând șosete albe, se-ntinde peste flori. 

septembrie 2025