Când nu credeam...

Când nu credeam... – Traian Vasilcău 

 

Deschide-ți ochii. Arde-n ei un sfeșnic.

La el mă încălzesc, când sunt de nea.

Ești om obișnuit și ești om veșnic,

Iubita mea!

 

Dac-aș putea aș merge-ntr-o clipită

La casa ta, să mi te urc în șea,

Să știu ce-nseamnă-o floare-ndrăgostită,

Iubita mea!

 

Să spună toți că Dragoste nu este

Decât în versuri, decât într-o stea.

Să strig atunci că ești, dumnezeiește,

Iubita mea!

 

Cea care mi-a venit Cadou în viață,

Când nu credeam c-o să-nfloresc ca ea

În orice preacerească dimineață,

Iubita mea!

 

---------------------

 

Când nu credeam – Aurora Cristea

 

Te port mereu cu mine-n suflet

Te simt în fiecare umblet

Mi-e iarăși dor de glasul tău

Tu ești și fi-vei gândul meu

Iubitul meu!

 

Adânc te caut printre stele

În universurile mele

Te-aștept în taină-n visul meu

Și strig în sus, la Dumnezeul

Că te iubesc, 

Iubitul meu!

                             Aurora Cristea - scriitor și poet

 

Pasărea Phoenix

Sunt focul ce arde în candela vie

Și jarul mă sfâșie pe-ntregul fitil

Un suflet de om ce abia reînvie

Pășind printre lumi spre un loc mai subtil.

 

Plecat-am prin sfere plutind către soare

Renegat de prieteni, cu sufletul stins

Mă simt vinovat c-am cerut o favoare

Spunându-mi mereu că sunt iar un proscris.

 

Am înviat însă-n Rai din duh și cenușă

Altar mi-am făcut din iubire mereu

Cerșind îndurare din ușă în ușă

Cu-n dor infinit de cer si de Dumnezeu.

                          Aurora Cristea - scriitor și poet

Nu acum, nu acum...

 

Nu acum, nu acum... - Traian Vasilcău

 

E iarnă și-i frig în tăceri și în nume.

Zăpada se-așterne grăbit peste drum.

La tine-aș veni de oriunde pe lume,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

E prima mea vară, din care lipsești.

Pe-o haină abia simt pierdutul parfum.

La tine-aș veni, ochii să-mi înflorești,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

E vară și-mi pun la ureche cireșe,

Albinele vin să mă-nghimpe duium.

La tine-aș veni pe cărări megieșe,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

E toamnă. Sunt singur. Un pom, care tace.

În inima lui toate s-au făcut scrum.

La tine-aș veni, căci în tine am pace,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

----------------------------------------------------------

Nu acum, nu acum - Aurora Cristea

 

În dor și-așteptare simt anii cum trec

O rugă și-o lacrimă aș vrea să sugrum

Prin umbrele vremii adesea mă plec

Când cerul mă poartă pe ultimul drum.

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

În timpul desculț unde se joacă lumina

Și aburul dens devine doar fum
Acolo pieri-va păcatul și vina 
Și știu că-mi vei spune: iubite, acum!

                                Aurora Cristea - scriitor și poet

                     Youtube

Amintiri ruginite

Pe drumuri uitate, în lungă căutare, 

Mă pierd printre umbre, visând un alt sens, 

Din clipe trecute rămâne-o chemare, 

Un cântec ce-n suflet răsună intens.

Chitara suspină sub strunele grele,

Se-aprinde un foc ce nu vrea să mai moară,

Din noapte se nasc poeziile mele, 

Și-aș vrea ca în suflet să nu mă mai doară.

Sub stele se pierd ecouri de dor, 

Și vântul adie cu șoapte de foc, 

Pe drumuri de taină simt un freamăt ușor, 

E însăși Iubirea ce-aduce noroc.

Aurora Cristea - scriitor și poet

 

La mulți ani, Călin!

Îți spun astăzi La mulți ani

Și-ți doresc să ai mulți bani

Să ai un destin frumos

Cu ce-ți este de folos.

Să fii floare, să fii dor

Să rămâi nemuritor

Ca o stea în devenire

Ce se naște din iubire.

Ești un suflet călător

Pe pământ rătăcitor

Care caută mereu

Sensul către Dumnezeu.

Tu, Călin, cel din poveste

Ce răsai fără de veste

Ești un foc ce nu se stinge

Și în inimi iar ajunge.

Fii o Cale tot mereu

Asta îți doresc și eu

Sufletul să-l ai senin

Binecuvântat să fii, Călin!

14 aprilie 2026

                         Aurora Cristea - scriitor și poet 

                                 Youtube

Etern în inima mea

Am ars ca o candelă-n temple de ceară,

Mi-am pus toată viața pe un singur altar,

Crezând că iubirea-i arcuș de vioară

Ce cântă balade-ntr-un vechi sanctuar. 

Te-am scris printre stele cu dor și tăcere,

Te-am dus ca pe-un nume sfințit în apus,

Ți-am dat din ființă, din tot ce se cere,

Lumină să-mi fii într-un dor presupus

Dar n-ai înțeles că sunt jarul din stea

Și citesc prin timp scripturi neștiute

În stihuri de mir îmi aștern legea mea

În cosmos te caut prin stele tăcute.

O pasăre sunt, mereu călătoare

Un val care-și caută un țărm tăinuit,

Din haos de gânduri și raze de soare

Strig iar printre versuri un dor chinuit.

Vorbesc despre ziuă și focul din mine

Între cer și pământ rămân suspendată

Văd îngeri din Cosmos venind către tine

Și-n umbra nopții mă simt iar legată.

Dar merg mai departe prin noapte și rană,

Cu inima-n flăcări și pasul supus,

Iar dragostea mea devine icoană

Spre un țărm infinit departe-n apus.

Ai fost o lumină din tăceri infinite

Venită din soare ca un curcubeu

Cioburi mi-ai făcut din clipe tihnite

De îngeri trimis sau de Dumnezeu.

În lumea cea rea și atât de confuză

Mă retrag elegant într-un vers de poet

În mine trăiești, preschimbat într-o muză

Și scriu poezie în ritm de sonet.

Aurora Cristea - scriitor și poet

Ecouri peste stele

 

Te văd în nori, Te văd în stele
Și-n fiecare răsărit
Te văd în Soare și în Lună
Tu ești în orice asfințit.

Te văd în fiecare suflet
Care trăiește pe pământ
În orice rugă fără sunet
Dar și în Marele Cuvânt.

Te simt în ploaie și în vânt
Și-n foșnetul ușor de frunze
În zborul trist, adesea frânt
Și în tăcerile confuze.

Un foc ce arde lin în șoapte
Și mistuie secunda rece
Pe colț de stea din astă-noapte
Se-nalță o rugă care trece.

În infinit spre galaxii
Și străbătând văzduhul
Fărâmițând iar în felii
Tot ce apasă duhul.

Oh, Doamne, tu ești peste tot
Căci uneori te simt aproape
Tu bați în fiecare clopot
Ce tremură acum de moarte.

O grație care cunoaște
Un adevăr divin din Tine
Căci vom muri spre a ne naște
Sus, în regatele divine.

Aurora Cristea - scriitor și poet