No comment

 

Zorii care miros a poezie

autor Roryta

Se-nalță-n abur dimineața,

Și-mi curge dorul pe podea,

În mâini îmi tremură viața,

Și-n ceașcă-mi freamătă-o cafea.

Tăcerea-i caldă și subțire,

Se-ntinde-n aer ca un nor,

Pe buze crește o iubire,

Un zâmbet se preface-n dor.

Și totul pare o poveste,

Cu zorii moi de catifea,

Cuvintele devin mirese 

Zorii ce miros iar a cafea.

Și-n clipa albă ce se-ntinde,

Din ochi mi se aprinde-un nor,

Se face vis ce nu se stinge,

Din zâmbet, abur, dor cu dor.

octombrie 2025

Numai tu, doar tu

 

autor Roryta

Pe norii de argint ce zboară înspre tine

Mi-e lacrima în gând și dorul în suspine

Apusul îmi vorbește în suflet și în minte

În întrebări nespuse, dar și în necuvinte.

Sub cerul plin de foc, mi-e dor să te ating

Cu brațele întinse și trupul să ți-l strâng

Iubitul meu de ieri, de azi, dar și de mâine

Tu arzi mereu în foc și-n stelele din mine.

Doar tu și numai tu îmi răscolești iubirea

Când mă cuprinzi în gând și îți ferești privirea

Sunt lacrima ce curge mereu pe chipul tău

Iar tu îmi ești lumină direct din Dumnezeu.

Sub pleoapele de seară se-aprinde cerul mut

Și taina mea se pierde în dorul tău tăcut.

Îți simt chemarea-n sânge, un vis nemărginit

Iar lumea-ntreagă pare un drum spre infinit.

Iubitul meu frumos, doar tu îmi ești în suflet

Pierdutele atingeri ce se transformă-n urlet

Sunt aer ce destramă tăcerile din mine

Pe valuri de lumină din serile senine.

Ești numai tu, iubire, în luna de pe cer

Pe care-aș vreau mereu în dar să ți-o ofer

Pe buzele de stele ce le privesc flămândă

Simt chin nemărginit, o veșnică osândă

Că nu ești lângă mine, să te cuprind în vise

Și nici măcar în versuri, de un poet ucise

Te plimbi prin univers și zbor mereu spre tine

Splendoarea ta rămâne etern ascunsă-n mine.

octombrie 2025

No comment

Tabăra de la capătul dorului

 

autor Roryta

Sub pădurea tăcută departe de lume,

Se-aprinde un foc ce nu are nume.

Din jarul lui roșu se-nalță mereu

O tainică șoaptă, un vechi ecou.

Pe trunchiuri de vise se-așază tăcerea,

Se leagănă-n frunze blândă durerea.

Din umbre se naște o poezie,

Ca roua din iarbă, ca o magie.

În inimă-mi bate clipa cea vie,

Cu dorul ce arde în orice făclie.

Și simt că-n lumină, și simt că-n noroi,

E tabăra dorului, un foc între noi.

octombrie 2025

Sub umbrela unui apus ruginiu

 

autor Roryta

Sub umbrela unui apus ruginiu,

Trece-un vânt ce suspină târziu,

Pe-o frunză se-oprește ușor,

Un veșnic suspin de dor.

Se-aud printre ramuri șoapte,

Ca vise pierdute în noapte,

Iar blânda lumină se-ascunde,

În umbrele adânci și profunde.

Rămân lângă tine tăcut,

Și știu că nu-i totul pierdut,

Căci dorul, și vântul, și clipa,

Ne leagă sub cer cu aripa.

octombrie 2025

Mi-e dor de tine din nou

autor Roryta

Mi-e dor de tine-n miez de noapte, când stelele-s în zbor,
Când luna varsă peste gânduri lumină și fior,
Când brațele-mi, rămase goale, te caută-n tăcere
Și glasul tău se-ntoarce-n șoapte, duioasă adiere.

Mi-e dor de ochii tăi căprui, ca toamna-n asfințit,
De zâmbetul ce-mi răscolea tot cerul meu trudit,
Mi-e dor de tine cum ți-e dor de viața unui vis
Și dorul meu, în lipsa ta, devine spin în paradis.

Mi-e dor de glasul tău domol, de-al inimii murmur,
Ce-mi liniștea furtuni din piept pe cerul meu obscur,
De pașii tăi ce răsunau în liniștea din mine
Ca niște clopote de nor, bătând spre zări senine.

Mi-e dor de tine și atunci când te visez aproape,
Când chipul tău se-mbracă-n lună și-mi șoptește-n pleoape,
De mă trezesc cu ochii uzi, cu buze de cuvânt,
Strigând spre cer că te iubesc cu tot ce ești și sunt.

Mi-e dor să țin în palme strâns lumina dintr-o stea
S-aud cum pasul tău răsună pe-alei de catifea
Și tot ce n-am putut să-ți spun se stinge-n univers
Rămân cu dorul meu arzând, înfășurat în vers.

iunie 2025

Tricolor

 

autor Roryta

Se leagănă pe munte-n vânt ușor

Un steag cu trei culori, e-o poveste,

Albastrul blând, cu dor nepieritor,

Și galben, grâul copt ce-n soare crește.

Roșul, ca focul vechi ce n-a murit,

Ce arde-n piept cu lacrima din vreme,

E semnul celor care s-au jertfit

Și-au scris în el dureri supreme.

Nu flutură doar sus, în înălțimi

Ci și-n tăcerea mamei din pridvor,

În mâinile bătrâne, printre spini,

În dorul dus de fiul călător.

Eu trei culori le scriu sub jurământ,

În versul meu și-n raza milenară

Mândria mea în gânduri și cuvânt,

Eternă, vie dragoste de țară.

iunie 2025

                             Facebook                                 

                               Youtube

No comment

 

Toamna asta

autor Roryta

Ne frângem în toamnă și în vechea tăcere

Pe străzile pustii ne pierdem acum fără glas

Prin noi se strecoară o suavă plăcere

Până-n ultima clipă, până-n ultimul ceas.

 

Oh, Doamne, iubito, ce iubire divină

Îmi poartă iar sufletul spre cerul înalt

În viața-mi pustie simt aceeași lumină

Sunt un smintit rătăcit  luat acum cu asalt.

 

Să ne-mbrăcăm cu frunze-n vise efemere

Și toamna aceasta să ne fie doar o rugă

În eter să ne umplem cu-aceleași mistere

Și-n patimi adânci care acum ne subjugă.

 

Iubito, aș vrea să-ți fiu doar un cântec de dor

În aerul nopții s-ascult în gând șoapta ta

Și cu tăceri de lumină să fiu un cocor

Care cu aripi întinse spre Rai va zbura.

 

Am reușit să m-apropii de dumnezeire

Atunci când în inimă îți fac mereu loc

Emoția din suflet e-o sfântă unire

În flacăra iubirii izvorâtă ad-hoc.

 

Să rătăcim, iubito, prin frunzele grele,

Când ploaia se va sparge pe tâmple încet,

Și timpul ne-nghite cu umbre rebele,

Dar noi ne iubim mai adânc, mai complet.

 

În noaptea târzie când vântul ne cheamă,

Mi-e dorul un foc ce nu vrea să se stingă,

Te strâng lângă mine, și-i pace, și-i dramă,

În ziua cea scurtă și noaptea cea lungă.

octombrie 2025

Tăceri suspecte lângă chitară

 

autor Roryta

În colțul serii tremură-o privire,

Și o romanță lunecă pe strune,

Un chicot se aude ca o tânguire,

Și-n ochii tăi dorința ne supune

La o tăcere lungă, la mistere

La tot ce-nseamnă dragoste în suflet

Revin mereu cu-un dor ce nu mai piere

Și-n mine se-nfășoară iar un zâmbet.

Se-aude-n noapte pasul tău ușor,

Și-n aer iar plutește o chemare,

Din tine vine-un dor prea arzător,

Și-n jur se-nchide lumea-n așteptare.

octombrie 2025

Tăcere la focul de tabără

autor Roryta

Se-nalță fumul peste seară

Din jar arzând ies iar scântei,

Și râsete-n văzduh coboară

Din gașca lor de tinerei.

Ei au chitare, cântă-n cor

Mânați de o confuzie,

Că viața e-un biet decor

Și totu-i doar iluzie.

Dar ei nu știu că fericirea

E chiar acolo, printre nori

Și-eternă le e strălucirea

În cântece și în splendori.

octombrie 2025

No comment

No comment