Sub lumina unei clipe

autor Roryta

Ne-am întâlnit ca două țărmuri vii,

Cu pași opriți la margine de sens,

Cu timpul ce se scurge în felii

Și-l simt atât de viu și de intens.

În jur era lumină și răcoare,

Iar vorba tremura din piept în piept,

Tăcerile aveau miros de soare

De-atâta timp, iubire, te aștept.

Să-ți privesc chipul dulce plin de dor

O scurtă-mbrățișare în al meu gând

O veșnică suflare plină de fior

Și inima s-o simt în piept arzând 

Am împărțit un gest, nu o promisiune,

Un adevăr spus cald, fără motiv,

Și ne-am atins atât cât putem spune

C-a fost mai mult decât contemplativ.

Apoi am mers, lăsând în urma noastră

Ce nu se pierde, dar nici nu se cere

O liniște curată, lumină-ntr-o fereastră

Născută dintr-un viu și din durere.

Și te-am simțit oftând la fel ca mine

Cu zâmbet trist pe sufletul deschis

Și pentru-o clipă am venit spre tine

Atât cât Dumnezeu ne-a mai permis.

ianuarie 2026