autor Roryta
De-aş fi mereu precum o
stea
Şi-o strălucire de-aş
avea
Cometă ca să trec în
zbor
Să dau lumină tuturor.
Când marea plânge
sacadat
Şi codrii cântă
neîncetat
Aș revărsa din mult prea
plin
Secunda vie de divin.
O lacrimă din cer
căzută
Un zâmbet de mirare
mută
Se-așterne frunza ruginie
În suflet, ce
melancolie!
Aș bucura întreg
pământul
Duios să-mi fie tot
cuvântul
Cu drag să fiu acum,
mereu,
Unealtă a lui Dumnezeu.
Cristea Aurora - octombrie 2020
